Cetatea de Baltă - Bethlen-Haller

Imagini exterioare

Imagini interioare

Anexe

Imagini de arhiva

Planuri

Descriere

Castelul, construit în prima jumătate a secolului XVII, are un plan tipic renascentist, constând într-un volum compact, rectangular, fără curte interioară, cu 5 turnuri acoperite. Dintre ele, patru sunt circulare și amplasate la colțuri, și prezintă la partea superioară guri de păcură. Al cincilea turn, alipit uneia din fațadele secundare, are formă octogonală și adăpostește o scară secundară din lemn.

Scara principală de acces, ror din lemn, se află în partea din față a castelului și are în capăt o terasă închisă cu tâmplărie de lemn. Scara, împreună cu terasa au fost adăugate ulterior construcției castelului, în secolul XVIII.

Castelul are subsol, parter și etaj. Camerele de la parter erau dependințe sau destinate servitorilor, iar încăperile de la etaj erau destinate locuirii. Camerele din subsol sunt acoperite cu bolte semicirculare din cărămidă, încăperile de la parter sunt acoperite cu bolți cu penetrații, specific renascentiste, iar incăperile de la etaj sunt acoperite cu bolți de cărămidă așezate între grinzi de metal, sistem de acoperire specific secolului XIX, care a înlocuit, probabil, tavanele originale renascentiste, din lemn sculptat. Tot la interior se păstrează ancadramente de uși, realizate din piatră, sculptate în manieră renascentistă.

Tipul de plan al castelului de la Cetatea de Baltă se mai întâlnește la reședințele nobiliare de la Gilău, Iernut și Medieșul Aurit, dar în toate aceste cazuri edificiile beneficiază de o curte interioară. Fără curte interioară sunt edificiile de la Sânmiclăuș și Ozd. De altfel, castelul Radák - Pekri din Ozd prezintă numeroase asemănări cu castelul Bethlen-Haller de la Cetatea de Baltă, iar cele două localități se află la o distanță relativ mică, ceea ce sugerează o posibilă legături între cele două construcții.

În stânga porții de acces în incintă se află anexele. Pe marginea colinei se află o capelă, iar la baza colinei, izolat, un fost grânar (care in 2008 se afla în stare de degradare).

Astăzi, în spatele castelului se găsește un fost element decorativ purtând inscripția ''Anno 1773. Arcem hane restauri, innovari et adornari fecit excel. ac. Illus. d. Comes Micolaus de Bethlen Sacrae S. Reg. Mai. Camerarius status et gubern. act int. consiliarius et per magnum Tranniae principatum thesaurarius regius 1773'' (Nicolaus Bethlen ilustrul conte, camerar regional al statului şi guvernului, consilier şi tezaurar regal peste marele principat al Transilvaniei a poruncit sa se renoveze şi să se împodobească acest castel in 1773). E probabil că acest element a făcut parte din frontonului baroc ce apare în imaginile din epocă și care nu se mai păstrează.

Un alt element adăugat de Miklos Bethlen este blazonul de alianță al familiilor Bethlen de Bethlen și Csaky de Korosszegh et Adorjan, prima având ca însemn heraldic un șarpe, iar cea din urmă un cap tăiat de tătar. Blazonul era amplasat pe fatada principală a porții de acces.

Istoric

Comuna Cetatea de Balta (Kukullovar - Cetatea Târnavei) se află în jud. Alba, pe DJ 107, între Târnăveni și Blaj, pe malul Târnavei mici. Rezonanțele istorice ale localității sunt numeroase. Chiar denumirea localității sugerează existența unei fortificații, care, la prima vedere, ar putea fi asociată cu impunătorul castel de pe colină. Însă vechea cetate nu mai este vizibila azi, iar ruinele ei nu se află sub castel, ci la Sud-Vest de acesta, pe un teren viran, deși teoria suprapunerii celor doua cladiri a circulat o vreme in literatura de specialitate (vezi http://www.medievistica.ro/texte/monumente/cercetarea/CetateaBalta/CetateaBalta.htm)

Actualul castel datează de la sfârșitul sec. al XVI-lea – prima jumatate a sec al XVII-lea. Anul exact al începerii constructiei, la fel ca si beneficiarul, sunt incerte.

Construcția se încheie în jurul anului 1624, când domeniul îi aparține lui István Bethlen de Iktár, fratele guvernatorului Transilvaniei, Gabriel (Gábor) Bethlen de Iktár.

Castelul iese din posesia familiei Bethlen de Iktár și în 1785 Gábor Bethlen de Bethlen cumpără domeniul de la Cetatea de Baltă, împreună cu cel de la Iernut. Îl vinde în același an fratelui său, Miklós. Acesta renoveazp castelul în 1773, adăugându-i elemente decorative baroce, cum ar fi frontonul de deasupra intrării principale, astăzi dispărut.

Ultimul proprietar din familia Bethlen de Bethlen a fost Márkus Bethlen. Domeniul este vândut de acesta în a doua jumătate a sec. al XIX lea familiei Haller, în posesia căreia rămâne până în momentul exproprierii din 1948.

În perioada comunistă, castelul a avut diverse funcțiuni, până când a fost transformat în secție de șampanizare aferentă IAS Jidvei. Desigur, această conversie a însemnat dispariția pieselor originale de mobilier și a decoratiilor.

După 1989, castelul este retrocedat familiei Haller, care îl vinde mai departe familiei Necsulescu, proprietarii Jidvei. Functioneaza în continuare o perioada ca sectie de șampanizare, dupa care, în 2003, se încep lucrarile de restaurare și reamenajare a ansamblului pentru o destinație mai apropiată de cea inițială.

În prezent, imaginea castelului este asociată cu vinul Jidvei. Este proprietate privată, dar se poate vizita la cerere. Castelul păstrează atât principalele elemente arthitecturale renascentiste, cât și o parte din cele baroce, datând de la renovarea din 1773. Actualii proprietari au adăugat în plus diverse decorații ce oferă interiorului edificiului un aer medieval. Per ansamblu, interiorul castelului oferă o experiență artistică eclecticp, în urma căreia vizitatorul poate simți evoluția de patru secole a acestei clădiri: de la boltile și ancadramentele renascentiste, la elementele baroce, până la gresia moderna și chiar replicile moderne de armuri medievale.

Bibliografie

Gh. Sebestyén, V. Sebestyén, ,,Arhitectura Renașterii în Transilvania'', Ed. Academiei Republicii Populare Române, București, 1963