Construcţia palatului a început în 1911, din iniţiativa boierului Gheorghe Grigore Cantacuzino, supranumit „Nababul”, după planurile lui Ion D. Berindey. Inspirat de Micul Trianon din grădina palatului Versailles, palatul urma să fie un reper în fast şi o dovadă a statutului proprietarului său. În 1913, la moartea neaşteptată a comanditarului, palatul aproape finalizat trece în proprietatea fiului, care abandonează lucrările, clădirea începând să se degradeze.
În Primul Război Mondial, armata germană vandalizează clădirea, aceasta fiind iar afectată în 1940 de un cutremur. Naţionalizat în 1948, ansamblul a fost transformat în unitate de dresaj canin, iar după 1965, pe domeniu a fost înfiinţat un sanatoriu TBC, care funcţionează şi astăzi.
În anii 2000, palatul a fost retrocedat urmaşilor, care au vândut proprietatea unui investitor privat. În prezent, există o serie de proiecte şi iniţiative care doresc stoparea procesului de degradare şi restaurarea monumentului.
